„Ana, eu sunt trist, dar mă accept așa cum sunt”. Sunt cuvintele rostite de un adolescent în cabinetul psihoterapeutului său, acolo unde din
„Ana, eu sunt trist, dar mă accept așa cum sunt”. Sunt cuvintele rostite de un adolescent în cabinetul psihoterapeutului său, acolo unde din ce în ce mai mulți tineri ajung să fie diagnosticați cu depresie, cu fobii, cu anxietate, cu dorința de a se izola de restul lumii, dar și cu tentative și gânduri suicidale. Mulți dintre ei se consideră neînțeleși de propria familie, găsind o alternativă distructivă, într-un anturaj în care vor și trebuie să impresioneze pentru a fi acceptați.
Un anturaj în care nu se regăsesc, pentru care fac compomisuri și lucruri duse la extreme, doar pentru a fi validați. În astfel de anturaje nepotrivite încep cele mai multe dintre tragedii. În astfel de locuri, zâmbetele care mimează aparent fericirea se transformă rapid într-un butoi cu pulbere, uneori din cauza consumului de stupefiante și de alcool.
Aici, tinerii își pierd visurile și ajung să se complacă în propria tristețe. „Nu mă place…
